Guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă (publicată în M.O. pe 12 aprilie) prin care le ia agenţiilor de publicitate din avîntul cu care-şi opreau banii în intermedierea clienţi-televiziuni. Principala acuzaţie, venită inclusiv de la unii membri CNA, e că e “legea lui Voiculescu. Or, în acest caz specific e o lege care arată slăbiciunea presei care nu a reuşit decenii să impună măcar o reglementare decentă a pieţei de publicitate.Practic, avem două mari perioade în istoria modernă media – prima a fost cea a formării generaţiei de ziarişti-proprietari-acţionari, o perioadă sălbatică şi nereglementată; dar a doua perioadă a fost dominată de agenţii care de la statutul de intermediar au lovit cît au putut în zona de producţie. Nu vă închipuiţi că ziariştii se vor umple de bani după ordonanţă. Dar măcar se poate spera la conservarea unor locuri de muncă.

*Voiculescu e de acuzat cînd face lobby pe faţă pentru afacerile sale, aici intrînd inclusiv celebra reducere a TVA-ului la pîine (aici). Dar în acest caz, chiar dacă şi businessul său este ajutat, au de cîştigat şi concurenţii, tocmai pentru că piaţa evolua într-un primitivism comercial greu de crezut. Să mai amintim că Pro a făcut primul pas şi a redus din rebate-urile nesimţite, dar asta pentru că avea forţa primului clasat.

Cînd în sfîrşit se întîmplă ceva – într-un moment în care oricum piaţa de publicitate se clatină şi e vorba să se reorienteze nişte firimituri către producătorii de conţinut ca să nu-şi dea duhul – vedem interpretări şi contestaţii ale UAPR (Uniunea Agenţiilor de publicitate), susţinute, culmea şi de unii ziarişti (măcar în unele locuri, poziţia publicitarilor a apărut marcată cu “P” – vezi aici), de-a dreptul halucinante.

Agenţiile de publicitate au trăit pe picior mare un deceniu din rebate, din intermedierea netransparentă a relaţiei clienţi – televiziuni. Iar acum vin cu acuza