Braţele şi abdomenul i-au fost atinse de vâlvătaie dar a fost salvat de un soldat pentru că era un copilandru

Un corp ca un cărbune stins. A trecut la propriu prin focurile Iadului Transnistriei. A rămas în viaţă doar pentru că era un băieţandru. Acum are 89 de ani. Ochii îi sticlesc ca un tăciune. Părul pare doar o vâlvătaie domolită, iar mustaţa, un smoc de paie oprit de la pârlire. Moş Istrate Stănescu, din Lunca Cetăţuiei, vine regulat la Catedrala Mitropolitană din Iaşi pentru a aduce mulţumiri Domnului că s-a născut a doua oară. Doar El a făcut să supravieţuiască şi l-a ajutat ulterior în viaţă, pentru că a trăit singur. Mama, tata şi fraţii săi au pierit împuşcaţi sau arşi. Din anii războiului, când era un copilandru a trebuit să ducă dorul celor dragi neavând pe nimeni căruia să i se plângă, ori să-l ajute. A fost singur pe lume ca personajul lui Hector Malot. Nu a fost uşor să-şi aibă de grijă aproape toată viaţa, de la o vârstă fragedă. Toate rudele i-au dispărut în timpul Holocaustului. Toţi cei din şatra sa şi alte mii au fost forţaţi să ia drumul Bugului. A făcut parte din coloanele de romi deportaţi de Mareşalul Antonescu în Transnistria. Când îşi aminteşte, îl apucă plânsul. Nu se mai poate stăpâni. E o suferinţă interioară ce porneşte din subconştient, o rană ce n-a putut fi închisă. Să-ţi vezi familia decimată cum piere în foc, ca într-un iad - unul real, creat pe lumea aceasta de oameni cu inimă şi suflet, este ceva de necrezut! De fiecare sărbătoare importantă vine la Mitropolie. Aşa bătrân cum e, clătinându-se, pleacă încărcat cu recipiente pline cu agheazmă. Cu buzunarele burduşite de anafură, mir şi bună credinţă.

Stăm de vorbă într-un colţ al curţii. Ne mângâie tropotele clopotului şi căldura rugăciunii. E Sfânta Liturghie. Bărbatul îşi trage flaneaua din pantaloni ridicând-o până se vede o plagă închisă sub piept. Urmele