Doi oameni de ştiinţă români au dăruit Constanţei şi lumii întregi operele lor de căpătâi, fără de care nu ne-am imagina prezentul.

Anghel Saligny este reperul României în revoluţia construcţiilor, deoarece soluţiile tehnice ale faimosului inginer sunt viabile şi acum, la mai bine de un secol de la aplicare.

Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, Şerbăneşti, judeţul Galaţi, fiu al unui pedagog francez din Alsacia, stabilit în România. A studiat în Germania, contribuind la realizarea unei căi ferate, dar întreaga activitate şi-a dedicat-o ţării.

Specializat în lucrări de anvergură, cum ar fi căi ferate, poduri şi silozuri, inginerul Anghel Saligny şi-a legat numele indestructibil – la propriu şi la figurat – de Constanţa. El a unit Dobrogea de restul ţării-mamă înainte de anii 1900, prin construcţia Podului de la Cernavodă, care acum îi poartă numele.

Cum negocierile cu Gustave Eiffel eşuaseră, Statul român i-a încredinţat lui Anghel Saligny măreţul proiect.

Lucrările au durat 5 ani (1890-1895), după proiectul lui Saligny. Inaugurarea a avut loc la 14/26 septembrie 1895, într-o festivitate grandioasă la care a participat Regele Carol I. Este legendară metoda prin care specialiştii, în frunte cu inginerul Anghel Saligny, au garantat rezistenţa podului.

„După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele, a trecut peste pod cu o viteză de 60 km/h. A urmat un al doilea tren rezervat oaspeţilor, cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de şefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuţia podului, într-o şalupă sub pod, pentru a garanta rezistenţa podului“, scriu cronicarii vremii.

Podul peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi 4 deschideri de 140 metri, alătu