Inaintea recentului scandal privind erorile studiului lui Reinhart si Rogoff, au existat si alte episoade similare. Cel mai apropiat este cel in care am asistat la o uimitoare mea culpa venita din partea economistului sef al FMI Olivier Blanchard in privinta efectelor austeritatii. Blanchard scrie ca Fondul a judecat gresit impactul austeritatii asupra economiilor europene. "Analistii au subestimat in mod semnificativ cresterea somajului si scaderea cererii interne asociate cu consolidarea fiscala," scriu Blanchard si Leigh. Cu alte cuvinte, tarilor care li s-au impus programe dure de austeritate, acum li se spune sec: "Sorry, am gresit!". Spune-le asta grecilor, acum. Uneori, cand economistii se verifica unul pe altul se ajunge la surprize.
Un alt economist extrem de bine cotat, Martin Feldstein, fostul sef al consilierilor economici ai lui Ronald Reagan. Feldstein a publicat o lucrare de cercetare care s-a dovedit ulterior ca ajungea la concluzii false. Lucrarea, bazata pe legatura dintre sistemul de pensii si economisire, a stat la baza mai multor masuri de reforma pana cand alti doi cercetatori din cadrul Social Security Administration au descoperit erorile de calcul. Politica economica a lui Reagan s-a bazat pe sfaturile lui Feldstein in mare masura.
In 2001, se publica o lucrare potrivit careia legalizarea avorturilor a permis reducerea criminalitatii. Autorii: John Donohue si Steven Levitt, doi reputati economisti. Dupa patru ani, alti doi economisti- Foote si Goetz - decid sa refaca calculele si constata ca atat metodologia utilizata de primii doi fusesera gresita cat si calculele utilizate in studiu. Intr-un final, Donohue si Levitt admit erorile din propriul studiu.
Emily Oster, profesor la Harvard, publica un studiu despre legatura intre hepatita B si raportul dintre barbati si femei. Dupa 3 ani, un alt reputat profesor, Amartya Sen,
