„Postul inseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi intărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta in cea dintai săptămană a Marelui Post.Intărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inimă. De aceea se citeşte la inceputul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!” Sfântul Nicolae Velimirovici Atât suferința cât și bucuria își au locul în inimă. Ea este cea care oftează cu suspine negrăite și tot ea este cea care tresaltă de fericire. Sfinții Părinți ne spun că în Post trebuie să suferim pentru a ne bucura de Praznicul Duhovnicesc mult așteptat. Suferință… inimă… fericire… cuvinte ce au atîtea și atîtea valențe… Cuvinte ce pot fi substituite persoanelor, sentimentelor, timpului… În Postul Crăciunului, năvodărenii au suferit, au plâns și s-au rugat să le fie inima tare, pentru că le-a fost smulsă din piept. Plângeau atunci mărșăluind pe străzi, își strigau prețuirea și dragostea față de un om ce este ,,tot o inimă”, ce multora le-a fost și tată, și prieten și salvator, și prieten și coleg, și protestau așa cum știau ei – ferm dar pașnic. A venit Anul Nou. Cu toții au sperat într-o minune, care întârzia să apară. La Bobotează, năvodărenii s-au adunat iar la biserică. Dacă întrebai pe cineva ce mai știe de ,,inima” lor, de cel care, de obicei se afla în mijlocul mulțimii la fiece sărbătoare dăruind tuturor câte ceva, se întrista și rostea o mică rugăciune pentru primarul de suflet al Năvodariului, pentru că doar la Dumnezeu mai rămăsese speranța. A venit 1 Martie. Pacea de pe chipurile oamenilor nu se mai vedea, pentru că ,,inima” orașului nu mai era acolo pentru a oferi flori și mărțișoare. Și a început Postul Paștelui. Năvodărenii se întrebau când le va veni ,,inima” la loc. Și iată că dorința li s-a împlinit: Primarul de suflet al năvodărenilor a fost eliberat! Inima orașului Năvodari s-a î