Fotbalul nu mai e de mult un sport practicat doar de bărbați. Tot mai multe fete, inclusiv în România, bat mingea în cadru organizat!
1 /.
E ora 17.50. La „balonul” de pe Metalurgiei, antrenamentul e pe sfârşite. O puştoaică de vreo 10-11 ani marchează spectaculos, după care se aruncă pe genunchi, aşa cum a văzut la televizor că fac marii fotbalişti. Sunt vreo 20 şi ceva de copii ai Asociaţiei Sportive Tinere Speranţe. Băieţi şi fete! Ultimele sunt, normal, în inferioritate. Împărţiţi în patru echipe, copiii aleargă de-a latul terenului. E partea cea mai frumoasă a antrenamentului. Jaloanele, exerciţiile tactice, explicaţiile date de profesori merg şi ele, dar parcă tot miuţa e baza!
E ora 18.00. Copiii se îndreaptă spre vestiare. Comentează cu voce tare pe marginea meciului abia încheiat.
Pata de culoare a AS Tinere Speranţe o constituie grupa de fete! Cele mai mici au opt ani şi jumătate. Cele mai mari sunt de liceu. De ele se ocupă profesorul Gheorghe Marinescu, cel mai vechi specialist în fotbalul feminin în activitate din România.
În 1987 a fost desfiinţat
Profesorul Marinescu e un personaj pitoresc. Are un carneţel plin cu poze, unele dinainte de 1989, şi cu notiţe de tot felul. Acolo e toată munca lui. Mânat de o pasiune nebună, Marinescu speră ca fotbalul feminin românesc să redevină măcar ce a fost înainte de 1989.
„Doar în Bucureşti erau 14 echipe pe vremea aia. Multe întreprinderi aveau echipe de fotbal feminin. Noi, la IMGB, le dădeam serviciu, casă. Prin 1987, însă, supărată că multe fete lasă alte sporturi şi vin la fotbal, Lia Manoliu ne-a pârât la Elena Ceauşescu şi fotbalul feminin românesc s-a desfiinţat”, povesteşte Gigi Marinescu.
În Bucureşti, în acest moment, nu există niciun club de fotbal feminin. Marinescu speră ca, aici, la Tinere Speranţe să se întâmple o minune.
În echipe mixte
„Fetele nu
