Locuitorii din SUA sunt deja supra-expuşi fenomenului terorist, şi asta chiar şi dinainte de fatidicul an 2011. Cine nu a auzit, de pildă de faimosul atac din Oklahoma City, desfăşurat pe 19 aprilie 1995? Personajul sinistru numit Timothy Mc Veigh a ajuns să fie imaginea tipică a teroristului autohton, provenit din rândurile extremiştilor non-islamici. Acesta a vrut să „pedepsească” guvernul de la Washingon pentru „relele” comise în Irak, dar şi pentru acţiunile în forţă din Vietnam, Libia, Japonia (Hiroshima şi Nagasaki) etc. A ucis 168 de persoane nevinovate. Mergând pe o logică de acest tip, mai lipsea să afirme că a detonat bombele spre a pedepsi uciderea şi deportarea pieilor roşii de către albi în secolul al-XIX-lea, spre a le acapara pământurile. America e plină de astfel de pseudo-justiţiari. Unii acţionează în grup, alături de alţi „lunatici”, alţii sunt „lupi singuratici”, organizând şi planificând minuţios atacul, fără vreun ajutor.

Într-o epocă în care globalizarea presupune circulaţia aproape liberă a informaţiei iar internetul oferă acces inclusiv la tehnologie nucleară, potenţialii terorişti în general pot face rost de explozibili, uneori şi de muniţie şi arme. Bombe artizanale, precum cele detonate luni la Boston, se pot fabrica şi din îngrăşăminte agricole şi din alte substanţe chimice relativ uşor de procurat. Unii terorişti le fabrică, alţii le cumpără, aşadar organele specializate ale statului (mai ales serviciile de informaţii) au o anumită şansă să îi intercepteze în cursul acţiunii respective. Mai greu e să captureze „lupi singuratici” care procură din surse obişnuite substanţe chimice folosite în fel de fel de activităţi civile normale. Mc Veigh a folosit peste două tone de nitrat de amoniu (NH4NO3, baza compusului numit ANFO) şi nitrometan, plus combustibil de automobil. A rezultat ANNM, un explozibil şi mai periculos. ANFO este un