Ca în bancurile cu Gheorghe care abia acum a aflat că strămoşii lui Janos l-au omorât pe Mihai Viteazul, la fel au descoperit şi salontanii de etnie română, cu mare întârziere, abia săptămâna trecută, din BIHOREANUL, că de Paştele catolic singura publicaţie din oraşul lor a găzduit un articol (probabil voit "festiv") cu mesaje şovine, ce îndemnau maghiarimea să nu-şi dea copiii la şcoli româneşti pentru că, vezi Doamne, s-ar naşte pericolul ca tinerii să devină prieteni, iar mai târziu chiar să încheie căsătorii mixte.
Teoria nu e nouă deloc, o reproduce, fără asumarea filiaţiei, pe cea nazistă a rasei pure care preferă să-şi asume riscul cosangvinităţii (şi perpetuării în timp monstruoase) decât să se corcească cu membrii altui "trib", şi denotă o mentalitate primitivă, a "asediatului" chemat mereu să reziste.
În faţa a ce, însă? Ce pericol ameninţă "identitatea naţională" a maghiarilor din România, atât de des invocată, niciodată explicată? Putem doar ghici îndărătul sloganurilor politicienilor de etnie maghiară care propagă obsesiv ideea că "identitatea maghiară" depinde nu de învăţarea, vorbirea şi cultivarea limbii materne în familie şi în instituţii de cultură proprii, ci ba de înfiinţarea unei facultăţi de medicină exclusiv maghiare la Târgu Mureş, ba de ruperea în două a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, ba de desprinderea a tot felul de şcoli, grădiniţe şi chiar şi creşe din şcolile, grădiniţele şi creşele existente, al căror "păcat" e că încă mai găzduiesc sub acelaşi acoperiş copii români şi maghiari.
Un medic salontan, momentan senator, a comentat cu umor aberaţiile răspândite de publicaţia pe care formal o conduce un consilier local UDMR, dar pe care cel puţin "spiritual" o patronează edilul, tot UDMR-ist, al oraşului. "Eu sunt prieten cu vecinii de etnie maghiară, dar vreau să ştiu dacă şi ei sunt prieteni cu mine, pentru că prieten
