În februarie se apropia ziua în care îmi expira buletinul, trebuia să-mi fac altul şi o muscă de nervozitate îmi bâzâia prin cap: iar înghesuială la coadă, iar mitocănie şi funcţionari îngălaţi, iar pierdere de timp! Ştiam din experienţele trecute. Aşa că m-am dus cu inima strânsă la Iulius Mall, et.2, unde s-a mutat Serviciul de evidenţă al populaţiei. Ce-am văzut m-a lăsat... mască! Organizare perfectă a tuturor operaţiunilor, pe care trebuie să le facă cetăţeanul, informare deştept alcătuită, care poate lămuri şi pe cei de la şcoala ajutătoare, tehnică modernă, care asigură rapiditatea şi fluidizarea acţiunilor. Nu mai vorbesc de oamenii de aici: amabili, serviabili, eficienţi; toţi - de la domnul, care îţi dă informaţii cu o răbdare îngerească, deşi la destui cetăţeni năuci ar avea dreptul, săracul, să-şi iasă din ţâţâni, şi până la frumoasa doamnă cu glas învăluitor de la ghişeul 5 (sau 4?! - am uitat) sau altă doamnă, la fel de plăcută, de la eliberarea buletinului. Bănuiesc că „vinovat” de această organizare fără cusur, la nivel european, este cineva, organizatorul. Nu am avut inspiraţia să întreb cine-i, ca să-l evidenţiez aici, odată cu tot Serviciul de evidenţă. Am avut senzaţia că mă aflu în Europa cea adevărată. Plăcută senzaţie!

*

La vârsta la care alţii sunt cuprinşi de descurajare şi de neagra întristare, domnul Emanoil Sbârnea, deşi a schimbat prefixul la 8, dă cu tifla la toate acestea şi scrie, ba şi publică, mici cărticele. De pildă, aduce un omagiu inginerului-muzician Constantin C. Florescu. În altă cărticică, Maigret trece Prutul, dl. Sbârnea prezintă sub formă literară toate durerile noastre de pe cele două maluri ale Prutului. În Amintiri mai mult sau mai puţin vesele (la care a ajuns deja la vol.IV) împărtăşeşte cu un ochi care râde şi cu altul care plânge experienţe din activitatea sa de o viaţă ca inginer cu funcţii importan