Mulți dintre români privesc povestea cu retrocedările fără prea mult interes. Cei care nu au de recuperat nimic sau nu sunt chiriași într-un imobil aflat în litigiu, adică nu au interese directe, sunt greu de convins să acorde atenție acestui subiect. Tema este însă foarte importantă pentru că plătim toți pentru situația de acum.

Mafia retrocedărilor ne fură pe toți, chiar dacă nu avem prin fișele fiscale o rubrică aparte din care să aflăm exact ce sumă pleacă în conturile paraziților care au sufocat tot procesul de retrocedare. Guvernul nu mai are încotro își asumă astăzi răspunderea pentru că statul are de plătit o factură uriașă în contul retrocedărilor.

Mii de români care au fost victime ale mafiei din primării, cadastru și mai ales justiție, s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului român. CEDO obligă statul să le plătească despăgubiri de zeci de mii sau sute de mii de euro. Banii sunt plătiți din bugetul de stat, cel la care cotizăm cu toții prin impozite și taxe. Nimeni nu merge apoi pe firul fiecărui dosar pentru a recupera banii de la corupți.

Cu alte cuvinte și într-o variantă foarte simplă: noi plătim direct pentru vilele, mașiile de lux și concediile spectaculoase ale funcționarilor și judecătorilor corupți care sunt folosiți de mafia imobiliară. Tot noi plătim și pentru averile mafioților care au corupt pentru a putea parazita foarte profitabil procesele de retrocedare.

Ieri am primit la redacție o scrisoare de la o doamnă octogenară care povestește cu scris mărunt, pe trei pagini, cum a fost plimbată ani de zile de la un birou la altul, prin Primăria București. Povestea ei este povestea tuturor celor care au crezut cu naivitate, după 1990, că a venit vremea îndreptării celui mai mare jaf din istoria României.

Oamenii aceștia nu aveau habar că va urma un jaf de proporți