Monica Alexandru

Trăim în epoca huiduielii şi o facem cu pasiune, dedicaţie şi fantezie. Huiduim la meci adversarul pentru că există, huiduim vecinii supăraţi că le aruncăm chiştoacele în cap, huiduim tot ce mişcă în spaţiul public şi e de vină că avem salariu mic şi nu câştigăm la Loto. Îi huiduim pe cei de la Loto pentru că falsifică extragerile, doar aşa se explică de ce câştigă alţii. Îi huiduim pe politicienii pe care i-am votat, în timp ce ei se fac că nu observă şi se huiduie între ei. Într-o ţară străină se îngroapă o bătrână despre care aflăm că a fost prim-ministru pe acolo, de ce nu ar fi şi asta un bun motiv de huiduială? Că şi la ei huiduie unii, care dau cu pumnul în cai, deşi sunt pensionaţi pe caz de boală şi se tratează cu huiduială. Nişte demenţi omoară oameni care aleargă pe stradă, bine le-au făcut şi huo americanilor care se aruncă singuri în aer, să mai ia petrolul vreunui dictator sărman. Nu ne mai arătaţi copiii sfâşiaţi, ce, ăia-s mai importanţi decât cei din Afganistan? Huo, imperialiştilor, căutaţi-l pe Obama de telecomandă. Să fie rase America, Israelul şi Merkel nazista, hai, Coreea de Nord. Hai, Rapid şi moarte Stelei, sau invers. Huo, Băsescu, huo, Ponta şi Antonescu, huo cutremurelor, meteoriţilor, scumpirilor şi ploilor comandate de masoni. Bravo, Hitler, respect, moşule, le-ai tras-o la fraeri când ai murit prin Argentina. Lui nea Nicu îi merge bine în Cuba, nu-l lasă Fidel fără insulă şi insulină. Huo, Funeriu, mai trăieşti, analfabetule, ‘ţi-ar camera şi diplomele ale dracu’. Şcoală ne trebe, n-a zis kioru’ că nu-i nicio scofală?! Cine are altă părere, mă-sa-i curvă, scuzaţi cratima. Tăceţi în plm când vorbesc eu, luavaş falcan joc de glezne. Huo, democraţia, că dă liber la toţi proştii pe internet să mă contrazică pe mine. Pe oriunde dai un click, dai de huidaci, haidamaci şi postaci. Voluptatea cu care ne bălăcărim între noi