În opinia lui Hagen Fleischer, istoric şi fost profesor la Universitatea din Atena, astăzi pensionar, cererile de reparaţii ale Greciei sunt îndreptăţite. Înainte de 1990, Germania a tot afirmat că e prea devreme, fiindcă Germania este divizată. Războiul a fost purtat de întreaga Germanie, nu de jumătate din Germania, şi despre reparaţii se va putea vorbi atunci când ţara va fi reunificată. După reunificare, guvernul german a spus dintr-o dată: "A trecut prea mult timp, e prea târziu", subliniază Fleischer.
El afirmă de asemenea că poziţia guvernului de la Berlin, potrivit căruia toate reparaţiile au fost onorate prin acordul din 1960, nu stă în picioare, fiindcă ambasadorul Greciei aflat în epocă la post în Germania, a arătat clar în scrisoarea de răspuns că suma de 115 milioane de mărci nu acoperă toate pretenţiile de reparaţii. "Pentru a vedea suma de 115 milioane de mărci în context, trebuie arătat că Olanda, care a suferit pagube mult mai reduse decât Grecia, a primit o sumă mai mare", subliniază istoricul care conchide: "Subiectul reparaţii de război este departe de a fi soluţionat."
Raportul Ministerului de Finanţe de la Atena nu conţine, aparent, cifre concrete. Asociaţii ale victimelor vehiculează suma de 160 de miliarde de euro, diverşi comentatori vorbesc despre o sumă de câteva ori mai mare. Reparaţiile posibile nu se referă doar la despăgubiri pentru vieţi omeneşti curmate sau pentru pagube materiale ci, în egală măsură, la un credit pe care Banca Centrală a Greciei a fost silită să-l acorde ocupantului german în anul 1942.
Hagen Fleischer pledează pentru separarea creditului silit de restul pretenţiilor de reparaţii. Din "raţiuni practice", solicitarea de reparaţii este tardivă, caducă, fiindcă niciun guvern german nu ar risca un asemenea precedent, afirmă istoricul. De aceea, el sfătuieşte guvernul de la A
