La orizont n-apare nicio umbrã Şi totu-i risipit în ceaţã...

Omul, printre atâtea semne distinctive ca fiinţã raţionalã, îl are şi pe acela de a simţi şi trãi nevoia deplasãrii în spaţii di­verse, în spaţii montane, mânat de dorinţa de a cunoaşte şi de a medita asupra unor reali­tãţi de­pãrtate de modul sãu de viaţã şi de muncã. Facem turism şi drumeţii pentru a lua contact cu lumi, mentalitãţi, comportamen­te, obiceiuri, tradiţii diferite, în scopul satisfacerii multor trebuinţe ale noastre. Omul de as­tãzi, supus atâtor influenţe, fiecare cu gradul sãu de intensitate şi de pozitivitate, simte altfel necesitatea cãlãtoriei. În viaţa omului modern gradul de confort a crescut. Putem spune cã prin contactul direct cu natura dispar la om anumite caractere de comoditate, sedenta­rism, devine mai puternic, mai rezistent la greutãţile vieţii ofe­rite de societatea contemporanã în care trãieşte. Turismul este o valoare a civilizaţiei mo­der­ne. Dacã civilizaţia este tentativa omului de a transforma natura, creând în acest fel o re­a­litate proprie, umanã, turismul exprimã stãruinţa omului de a se integra în mediul natural, de a-l cunoaşte mai bine şi de a profita de toate binefacerile sale. S-a afirmat, de pildã, cã stresul determinat de actuala civilizaţie socio-economicã ar obliga individul sã caute mijloa­ce de compensaţie pentru obo­seala, monotonia, uniformitatea mişcãrilor sale în timpul muncii. Unul din acestea ar fi turismul, excursia şi drumeţia. Nimic ne­adevãrat, acestea sunt capabile sã ofere satisfacţii la trebuinţe greu de realizat în mediul obiş­nuit de muncã. O tendinţã a omu­lui de a reveni din timp în timp la activitãţi ce l-au lansat iniţial pe scara evoluţiei natura­le ca fiinţã specificã este evi­den­tã şi ea se manifestã, ca ata­re, la omul contemporan. Însã nu cu sensurile iniţiale primare ci îmbogãţite, transformate. Prin ce? Prin cultur