Când vine vorba de sărăcie, românii se află pe primele locuri în rândul europenilor. Concluziile statistice ale Comisiei Europene sunt sumbre: copiii români mănâncă de şase ori mai puţine fructe şi legume proaspete, citesc de şase ori mai puţin, rar au parte de o pereche de încălţăminte nouă şi nu îşi permit să meargă în excursii. Vom prezenta diferenţiat ce face statul pentru aceşti copii, cât se alocă astfel pentru hrana unui micuţ, dar şi pentru un vârstnic sau deţinuţ.
Aproape 50% dintre copiii români sunt expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială. Între ţările membre ale Uniunii Europene, România este depăşită din acest punct de vedere doar de Bulgaria (52%). Rezultatele unui raport prezentat de Oficiul European de Statistică (Eurostat), pe baza datelor culese în 2011, arată că cel mai ridicat risc de sărăcie sau excluziune socială din Uniunea Europeană se înregistrează în rândul copiilor. La nivelul celor 27 de state membre ale UE, aproximativ 27% dintre copii erau expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 24% dintre adulţi (cu vârste între 18 şi 64 de ani) şi 21% dintre vârstnici (de peste 65 de ani).
În cele mai multe state ale Uniunii Europene, copiii sunt afectaţi de cel puţin una dintre formele de sărăcie sau excluziune socială: persoane aflate în pragul sărăciei (sub 60% din media naţională pe cap de locuitor) defavorizate sever din punct de vedere material (nu îşi pot permite să îşi plătească chiria sau facturile la timp, să meargă în concediu o dată pe an, să îşi cumpere o maşină de spălat sau să îşi cumpere peşte, carne şi alte alimente similare).
Potrivit aceluiaşi studiu european, copiii noştri nu au un loc unde să îşi facă temele, nu au jocuri, nu au haine, părinţii nu-şi permit să le aniverseze ziua de naştere, nu au calculator şi internet acasă. Mai mult decât atât, copiii nu au nici măcar două p
