Nu este o noutate că din companiile de stat s-a furat şi se fură la greu. Nu au făcut excepţie nici unităţile miniere şi energetice de la Gorj. Este de notorietate că acestea au fost sursa principală de înavuţire a directorilor şi liderilor de sindicat. În fapt, au fost prinşi doar amărăştenii care au furat o rolă să-şi facă gard la ţară sau s-o vândă la fier vechi, s-au ales cu dosare penale şi au rămas fără serviciu. Şmecherii au furat întotdeauna din pix. Fie că au dat cocioabe şi au primit în schimb vile sau, în cazul sindicaliştilor, au devanit acţionari, „patroni”, în firme spre care s-au scurs sume colosale de la fostele complexuri ori compania minieră, tot din creion şi din „glezna” mâinii au fost scoase.

Gestul lui Ciurel de a recunoaşte că din CEO se fură e foarte tare. Directorul a dat cărţile pe faţă, a explicat mecanismele prin care mulţi din cei care fac afaceri cu compania încearcă să obţină cât mai mulţi bani pe servicii şi bunuri fictive.

Am aflat şi motivul din care compania a scos la licitaţie masa caldă a minerilor: firmele care se obişnuiseră să primească acele contracte direct, furau constant din banii companiei. E de-a dreptul penal să facturezi cu peste 1500 de porţii mai mult decât persoanele prezente la muncă într-o zi. După ce au pierdut licitaţiile, reprezentanţii acelor firme au ieşit să se plângă că salariaţii lor vor rămâne fără locuri de muncă. Ar fi trebuit să spună că nu asta este cea mai mare problemă, ci aceea că ei nu mai au de unde fura.

Au existat multe speculaţii pe această temă, ca de altfel şi în legătură cu biletele de odihnă decontate, deşi oamenii nu le folosiseră, dar nu existau informaţii concrete în acest sens. Ciurel a confirmat oficial acum ce toată lumea ştia deja că se întâmplă de ani de zile.

Cea mai tare chestiune este cea legată de sponsorizările primite de sindicate de la furnizorii de t