Ce s-o fi întâmplat cu omenirea în ultimele zile, de furnizează dezastru după dezastru?! Televiziunea Sport.ro tocmai ce difuza un episod din „Dezastre în aer” (!), când a fost nevoită să-l lase baltă pentru a transmite în direct un alt dezastru, ăla din Giuleşti. Pentru ca noaptea următoare să aflăm despre adevăratul dezastru, bombele tocmite să ucidă la Maratonul de la Boston. Printre victime, un copil de 8 ani. Nu găsesc resurse pentru a urmări aşa ceva. Iar dimineaţa citesc un editorial al lui Radu Naum, despre cum căderea Oltchimului e ca pierderea unicului copil. M-aş fi aşteptat de la unul ca el să aibă proprietatea termenilor.

Ce-am putea face ca să rămânem zdraveni la cap? Probabil că nimic. Nu mai ţine de noi, aparţinem lumii în care trăim. Coliziunile cu unii ca Becali sau Meme nu mai pot fi evitate, sunt peste tot. Nu sunt de dorit coliziuni cu anumiţi suboameni care populează tribuna întâi a Giuleştiului. Pentru că posedă arta de a se face insuportabil (pe care o perfecţionează continuu), Stoica Meme a fost pus la zid în toate mediile şi toată media pentru că instigă la violenţă. Dar specia aia de vieţuieşte deasupra băncilor de rezerve a fost instigată şi de Luis Fernandez sau de Grigoraş? Ceea ce se întâmplă acolo e o adevărată tradiţie a ruşinii, mai ales că se face cu complicitatea conducătorilor. Pe de altă parte, unul ca Stoica Meme o caută cu lumânarea, şi o găseşte, oriunde. Ca Mimi-travestita care se afişează într-un club de skin-heads şi după aia se miră de ce-a păţit. Iar Reghecampf, deşi se străduieşte să pară mai spălat, deşi îşi alege din timp cuvintele pe la conferinţele de presă, tot degeaba, din când în când răzbate manelistul din el mai ceva ca la Meme. Ăştia nu-şi pot trăi fericirea, nu o percep ca fiind fericire dacă nu bagă şi un„să moară duşmanii mei”. Şi asta nu pentru că le-a cerut Becali să facă „aroganţe”, nicid