• Cea mai mica ploaie sau ninsoare il transforma in tinutul interzis • Odata la 4 ani, numele apare pe lista birourilor electorale • Nici macar postasul nu se incumeta sa intre in sat pe timp ploios • Cine nu isi face provizii serioase iarna, risca sa moara de foame
Sunt multe astfel de locuri in Romania. Localitati uitate de autoritati, unde o mana de oameni se zbat sa traiasca. Pe harta apar ca fiind asezari europene. In realitate, insa, sunt doar tinuturi uitate de Dumnezeu in care oamenii s-au impacat cu soarta. Un astfel de loc se afla la "o aruncatura de bat" de Iasi, dorita capitala culturala europeana. Poiana cu Cetate, un sat din comuna Grajduri, o comunitate de aproape 100 de suflete de care isi aduc aminte doar alesii locali, si asta o data la 4 ani. Restul e tacere.
Drumul spre canton este "Osanda lui Dumnezeu"
Oamenii din Poiana cu Cetate s-au obisnuit cu greutatile vietii. Din putinul pe care il au, incearca sa-si duca traiul asa cum le-a fost sortit de Dumnezeu. Dar pana si Creatorul le-a pus pe umeri mai mult decat pot duce. Pentru ca drumul care ii poate scoate spre civilizatie, daca asa poate fi numita resedinta comunei Grajduri, este o adevarata corvoada pentru ei. Cea mai mica ploaie il transforma intr-o mlastina. Cea mai mica ploaie inseamna izolarea. Cea mai mica ploaie. "Nu poti sa faci nimic. Stai si privesti neputincios. Te incalti cu cizme de cauciuc si incerci sa-ti vezi de drum. Pentru oamenii in varsta sau copii, efortul este de-a dreptul imens", a declarat Bogdan Paduraru, unul din sateni. Putinii locuitori au incercat sa tina pasul cu modernul. In sat sunt opt masini. "Poti merge cu ele doar vara, cand este seceta si drumul e uscat. In rest e o aventura din care nu stii cum vei iesi", a spus Bogdan. Cei mici, adica 12 elevi, merg zilnic prin noroaie pentru a nu lipsi la scoala. Cizmele sunt de multe ori
