E o avalanşă în spaţiul virtual de interviuri şi articole despre artistul Mircea Cantor, multe apărute ca urmare a cîştigării, în octombrie 2011, a celui mai prestigios premiu pentru artă din Franţa, Prix Duchamp. Un an mai tîrziu, a urmat răsplata pentru acest premiu, expoziţia solo de la Centre „Georges Pompidou“ din Paris, expoziţie vizitată – aşa cum spune chiar artistul – de 90.000 de oameni, „un sfert din populaţia Clujului“. Pe 10 aprilie, Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti a inaugurat „Q.E.D.“ – un proiect de proporţii, prima expoziţie personală în România „a unuia dintre cei mai importanţi tineri artişti, activi pe scena internaţională în ultimii ani.“

DE ACELASI AUTOR Geta Brătescu: o artă esopică Curators' Network: despre artişti, curatori şi instituţii de artă Cînd curatorul tace - impresii de la dOCUMENTA (13) Mai puţin ca perfectul - Bucharest Biennale 5 Născut în 1977 la Oradea, Cantor şi-a început studiile de artă la Cluj, le-a continuat la Nantes, a fost de tînăr reprezentat de una dintre cele mai importante galerii din Paris – Galeria „Yvon Lambert“ – şi a avut expoziţii personale în instituţii precum: Philadelphia Museum of Art, Kunsthaus (Zürich), Le Crédac (lîngă Paris), MACRO (Roma). A avut lucrări în Bienala de la Berlin, în cea de la São Paulo, în Yokohama Triennale (2011), iar anul viitor va fi pe afişul celei de-a nouăsprezecea ediţii a prestigioasei Sydney Biennial.

„Naţional“, „identitate“, „influenţă“

Oprind aici acest tur în jurul lumii, prin intermediul unor importante instituţii de artă, trebuie să înţelegem situaţia în care ne aflăm cu „Q.E.D.“ la MNAC. Expoziţia de la muzeul situat în Casa Poporului, îngrijită de Raluca Velisar şi Mihai Pop, va dura un an, pînă pe 13 aprilie 2014. Conţine 30 de lucrări (proiecţiile video de acum vor fi înlocuite cu altele, în septembrie), cuprinse între 1999 şi