In ultima vreme autoritatile statului se confrunta, din ce in ce mai des, cu necesitatea obtinerii a tot felul de avize consultative, care se pare ca au devenit “cuiul lui Pepelea” si care incetinesc, in mod gratuit, rezolvarea unor situatii sensibile, pe care toata Europa sta cu ochii atintiti.

Cel mai recent caz este cel in care Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) si-a exprimat intentia de a sesiza Curtea Constitutionala, pentru ca avizul pe care aceasta institutie il da, in cazul numirii procurorului general sau al procurorului sef de la DNA, este doar consultativ si ca presedintele poate tine sau nu cont de acesta. Este adevarat ca legislatia actuala ii da presedintelui puterea de-a decide cum considera mai potrivit, fara a tine cont de opinia CSM-ului, cum de altfel se intampla si in cazul unor avize ale Parlamentului si ma refer aici la cele ale Comisiilor de Politica Externa, unde ambasadorii sunt audiati si, la fel ca si in cazul sefilor de parchete, primesc un aviz pozitiv, sau negativ, iar seful de la Cotroceni, indiferent cum se cheama acesta, hotaraste daca ii numeste sau nu.

Tot la acest capitol putem mentiona si cererea adresata, tot de catre CSM si tot catre Curtea Constitutionala, prin care se solicita solutionarea conflictului constitutional pe care-l are cu Guvernul, pe tema schimbarii mecanismului de numire a judecatorului roman la CEDO.

Adica stam dintr-un conflict intr-altul si este clar ca ceva trebuie facut. Cand am inceput sa scriu acest editorial spuneam ca aceste avize, indiferent ca sunt ale Parlamentului sau ale CSM-ului, etc, incetinesc in mod gratuit procesele de numire care, de cele mai multe ori, ar trebui facute in regim de urgenta. Spun gratuit pentru ca, de vreme ce legea permite ca cel care face numirea, in aceste cazuri presedintele, sa nu tina cont de aceste avize, opinii, inseamna ca se pierde timpul de