Politicienii sunt tot mai inculţi, grobieni, nesimţiţi, ticăloşi, aroganţi, olimpieni în aşteptări, jalnici în rezultate. Activitatea lor, execrabilă, atunci când nu este chiar criminală şi demolatoare. Alegătorii tot mai puţini şi, la rândul lor, de o mai proastă calitate : votează hoţi, trădători, criminali, corupţi, jefuitori.

Oamenii, recunosc analiştii şi comentatorii politici, au pierdut încrederea în alegeri, participarea la vot este în declin, parlamentele şi presedinţii se aleg cu sprijin minoritar, adesea sub 25% din populaţia cu drept de vot. Se arată cu degetul către partide. Dar partidele sunt parte a unui tip de sistem de putere şi ele, ca şi instituţiile puterii, nu există fără oamenii care le dau viaţă. Oamenii sunt cei care le dau, lor şi sistemului, valoarea de întrebuinţare.

Lucrurile par extrem de complicate ; teoreticieni şi analişti politici au scris şi continuă să scrie biblioteci întregi de studii "înţelepte şi miraculoase, docte şi esenţiale" despre acest fenomen şi despre rezolvarea lui. Rezolvare care, cu toată maculatura amintită, nu vrea să vină, ba, mai mult, pare a se îndepărta.

Şi totuşi descrierea foarte precisă a bolii şi reţeta pentru vindecare există de foarte mult timp.

Numai că ele se găsesc într-o parte a existenţei noastre, pe care încercăm acum ruşinaţi, călăuziţi cu biciul de tot soiul de "guru civici", să o uităm, să o ştergem, ca şi cum nu ar fi existat vreodată. Este vorba de experienţa şi înţelepciunea religioasă. Numai că într-o lume în care icoanele şi religia sunt alungate din şcoli, iar preoţii alungaţi din biserici pentru ca Dumnezeu să dispară din viaţa noastră, în care "înţelepţi", care nu au muncit niciodată, pentru că s-au născut direct activişti, deci nu au decât experienţa camerei şi a plimbării dosului lor de la masă pe colacul wc-ului, ajung, ca la Piteşti, "re-educatorii" noştri, sau ajun