Citeam în urmă cu câteva zile că omologii preoţilor ortodocşi români din Cipru au recurs la un gest istoric, şi anume şi-au pus la dispoziţie averile pentru a salva statul cipriot. Nimic mai omenesc sau mai normal în gestul acestor prelaţi, însă trebuie să recunosc că am început să-mi pun întrebări dacă cei din Biserica Ortodoxă Română ar face un gest similar pentru cei pe care-i slujesc sau, de ce nu, pentru a salva economia acestei ţări. Sincer, credeţi că ar fi în stare BOR de un asemenea gest fără precedent?

Comparativ, ştim că Biserica Ortodoxă Cipriotă nu a trecut prin atâţia ani de comunism, ea nefiind nevoită să-şi vâneze propriii preoţi colaboratori ai Securităţii, dar nici să lupte cu vechile mentalităţi. Problema este că, deşi au trecut mai bine de 23 de ani de la Revoluţie, oricât de mult ar fi dat impresia că BOR s-ar lupta cu ceva anume, rezultatele sunt nule. “Preasfinţii” ortodocşi români, cu susţinerea mai marilor “preafericiţi”, au rămas aproape la fel, la fel de constipaţi, cu aceleaşi apucături dictatoriale. Cazurile semnalate de ziarul nostru de-a lungul timpului stau mărturie în ceea ce priveşte putregaiul care şi-a extins rădăcinile în pântecele BOR. Parcă mai avari ca niciodată, mare parte dintre preoţii ortodocşi ne arată astăzi că sub straiele lor bisericeşti nu se află decât nişte oameni modeşti spiritual, nişte indivizi înfometaţi de bani, avuţii sau “de cele lumeşti”, fapt care ne duce la concluzia că această categorie profesională este una favorizată de sistem, chiar şi în faţa legii. Ameninţările, trădările, răzbunările, ura şi blestemele fac parte din “viaţa de zi cu zi” a celor care, în habotnicia noastră, le pupăm mâinile pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatele. Iar dacă ei, aceşti “preafericiţi” ai sistemului, ne arată printr-un gest de lehamite că ne-au observat slugărnicia, intrăm în transă, sinonimă cu orgasmul multipl