Cu siguranță, poate candida la titlul de cel mai carismatic antrenor român al ultimelor decenii. Autor al unui record autohton contemporan – a stat la Poli Iași cinci ani neîntrerupți și a bătut toate marile puteri ale României recente -, și-a dublat prezența scenică și de comentarii savuroase, care îi conferă un loc aparte în peisaj.
Până să cucerească Dealul Copoului, și-a făcut numele acasă, urcând de la Ineu la Zădăreni, de la Strungul la UTA, în anii tumultuoși în care Bătrâna Doamnă își căuta puterea de altă dată. Paşii aveau să-l poarte la Motorul, Telecom, Pecica sau Inter, apoi din nou la UTA, pe care a promovat-o în 2001. Drumul a curs spre FC Bihor (promovare în A în 2002-2003) și Jiul Petroșani, apoi a venit Iașiul. Au mai fost un al treilea „mariaj” cu UTA, încă unul cu ieșenii, o experiență la Mioveni și iar o revenire la Iași, promovând noua echipă moldavă, CSMS, pe prima scenă. S-a despărțit de „dulcele târg” drag lui Eminescu și Creangă toamna trecută.
„Ionuț Popa e născut la Săvârşin, aproape de Casa Regală. E de admirat la el, după expresia englezescă, că e un self-made-man, adică un om care şi-a construit totul singur. A plecat de jos și ca fotbalist și ca antrenor. A avut nopți de nesomn, cu drumuri istovitoare şi cheltuieli mari să ajungă să ia Licența PRO, care, pe lângă taxe, impunea şi prezență săptămânală obligatorie, pe care o bifa, plecând la Bucureşti în miez de noapte de la Petroșani sau de la Iași. A depus eforturi sufleteşti, materiale şi fizice foarte mari, cu atât mai mult surprinde faptul că sunt unii care îi minimalizează meritele. Ne cunoaștem de 25 de ani, la început relația nu a fost lapte și miere, dar, pe parcurs, ne-am dat seama că fiecare are atu-urile lui și stăpânește bine ceea ce știe. Tot ce a realizat el a făcut prin eforturi deosebit”, a descris Ovidiu Păcurariu, bunul prieten al lui Ionuț Popa. @N_P
