Prima si cea mai bizara consecinta a intelegerii dintre premier si presedinte e ca nu mai stie nimeni unde s-a pitit statul de drept, daca l-am regasit sau l-am pierdut definitiv, daca suntem cel mai drept stat din UE sau am disparut in cardasia generala care s-a intins peste noua putere.
Cum cooptarea presedintelui in echipa de conducere a lui Victor Ponta, in calitate de "ambasador al Guvernului" in UE, a semnalat intrarea in noua ordine politica, putem presupune ca suntem pe drumul cel bun.
Pe langa haosul ideologic din interiorul USL, tot ce mai trebuia pentru o reala psihoza nationala era decaderea lui Traian Basescu din "cel mai mare dusman al tarii" la statutul de lozinca necesara doar in campanie.
Astazi, dupa trecerea alegerilor, a sosit vremea introducerii realpolitik-ului dambovitean - mai nimic din ce s-a spus in campanie nu e adevarat, totul a fost o exagerare, lozinci si ascunderea adevarului, acolo unde nu s-a mintit de-al binelea.
Socati cu adevarat nu sunt decat ipocritii, naivii, dezinteresatii si necunoscatorii politicii romanesti din ultimii 23 de ani. Daca exista un lucru si mai adanc inradacinat in ADN-ul politicienilor nostri decat flecareala, lipsa de seriozitate si consecventa, atunci asta e capacitatea de "a se intelege", de "a negocia", de a incheia un compromis si, eventual, daca e nevoie, de a intoarce armele in functie de cum se inclina balanta fortelor si puterilor aflate in joc.
Sunt sporturi pe care politicienii nostri le practica de un secol, deci le cunosc bine, chiar si dupa comunism. Jocul dublu, la limita tradarii, intelegerea "amiabila" si incalcarea oricaror principii - in comparatie cu coerenta si consecventa incapatanata in valori si idealuri - domina clasa politica transformand-o intr-o mare fratie de interese, unde doar ultimii fraieri sunt arsi si cad victime ale
