Sonda spaţială americană Mars Reconnaissance Orbiter (NASA) a descoperit epava unei sonde sovietice, care a aterizat pe Marte în 1971, şi, din câte se pare, sonda rusească a mai avut un "partener", al cărui destin a fost mai tragic: a eşuat la aterizare, după cum scrie într-o recentă ediţie publicaţia italiană La Stampa.

Cu 40 de ani în urmă, "lumea se afla în epoca războiului rece, iar cursa spaţială era parte a confruntării dintre cele două superputeri". Moscova a aplicat o lovitură neaşteptată Washingtonului, realizând aterizarea unei sonde pe Marte. Întrucât SUA au reuşit prima aselenizare pe Lună, blitzul sovietic pe Planeta Roşie a fost destinat să reînvie legenda lui Sputnik, prima sondă sovietică lansată în 1957, pentru reconfirmarea capacităţii URSS de a fi în prim-planul cursei spaţiale, scrie Agerpres.

De fapt, la 2 decembrie 1971, Moscova a reuşit să trimită două sonde pe Marte. Fiecare dintre ele avea un modul de mic de aterizare, potrivit InoPressa.

Când sondele Marte-2 şi Marte-3 au ajuns la destinaţie, pe Planeta Roşie începuse o furtună de praf. Coborârea a durat patru ore şi 35 de minute. Doar Martie-3 a reuşit să aterizeze. În decurs de 14,5 secunde, aceasta a trimis semnale la Centrul de control al zborului din Moscova, ceea ce a generat un entuziasm total la Kremlin. Dar, apoi, emisia s-a oprit brusc din motive necunoscute. Specialiştii ruşi au atribuit furtunii încetarea comunicării, care, de altfel, a condus şi la eşuarea sondei Marte-2.

Toate aceste lucruri produse în apropierea craterului Ptolemeu au fost necunoscute până când roverul Curiosity nu a dat de epava sondei Marte-3 pe Planeta Roşie. Unii experţi cred că eşecul misiunii sovietice pe Marte a avut drept cauză o descărcare de electricitate statică, ce a afectat sistemul electronic al sondei.

La dispoziţia experţilor sovietici a