Conflictul din Partidul Liberal a confiscat agenda publică din aceste zile, eclipsând negocierile pe care le poartă premierul desemnat, Vlad Filat, pentru formarea unui nou guvern. Deşi tocmai aceste negocieri au detonat ruptura la liberali, ajunși deodată, după avalanşa de comentarii, contestaţii și compuneri lirice pe blog, în faţa dilemei: participă la guvernare sau se retrag în opoziţie? Această problemă, pe care liberalii şi-au creat-o singuri și nesiliţi de nimeni, este cu atât mai ciudată, cu cât tocmai ei se aflau în situaţia cea mai privilegiată – aceea de „arbitru” în fosta Alianţă. Or, ei şi-au sacrificat această poziţie avantajoasă pe nimic: doar Mihai Ghimpu, liderul PL, o fi știind care a fost preţul…

După apariţia grupului reformiştilor, concentrând practic elita intelectuală a PL, asistăm la desfăşurarea unui scandal monstruos ce riscă să îngroape o formațiune politică în care s-au învestit speranțe. Ni se dezvăluie, o dată în plus, felul cum funcționează partidele în Republica Moldova și anume: în centru se află un lider autoritar, care controlează fluxul financiar şi selecţia cadrelor, tot el decide promovările pe criterii de obedienţă, dar şi „mazilirea” celor cu prea multă personalitate. Organele de conducere ale formaţiunii, de cele mai dese ori, sunt doar foruri de aprobare a directivelor emise de „marele şef”, „pâlnii de rezonanţă” ale gândirii sale inestimabile. Este o schemă pe care o cunoaștem prea bine de la Partidul Comuniştilor condus de Voronin. Stupefiant este să descoperim aceeaşi structură vicioasă şi aceeaşi stilistică dictatorială la un partid care şi-a făcut un renume din lupta sa anticomunistă, asumându-şi programatic valorile româneşti şi integrarea în structurile euroatlantice.

Mihai Ghimpu, preşedintele PL, nu pare deranjat de o asemenea contradicţie. El îi împroaşcă necontenit cu invective pe