Se iau două ştiri, aparent fără nicio legătură: un antrenor de fotbal a primit 50 000 de euro pentru trei zile, iar un pianist în vârstă de...11 ani, Călin Calfa, invitat să concerteze scena filarmonicii din Viena, e în pericol să nu poată ajunge, pentru că îi lipsesc cam 3000 de euro.

Aceste două exemple demonstrează nu doar ipocrizia lumii în care trăim, pe care am tot subliniat-o, dar şi tragedia ei. Trăim în democraţie, într-o lume liberă, evident nu perfectă, dar perfectibilă şi, mai ales, plină de speranţă. Oare? Nu asistăm, de fapt, la o prăbuşire a scării valorilor, la o erodare până la dispariţie a oricărei forme de morală, fie ea spirituală sau de conştiinţă? Nu ne confruntăm zilnic cu un darwinism social, atât de hulit în teorie, care însă face parte din viaţa noastră de zi cu zi, în lupta noastră pentru supravieţuire?

Nu trece o zi fără ştiri absurde, fără să ne confruntăm cu nedreptăţi strigătoare la cer, fără să asistăm la minciuni, calomnii, injurii care se revarsă asupra noastră. Am ajuns imuni, nimeni nu reacţionează, totul se încadrează într-un registru firesc, de parcă am asista la mici derapaje, societatea în ansamblu fiind pe drumul cel bun.

Mai nou, ne confruntăm cu o altă '"problemă", reglementarea relaţiilor homosexuale. Vă rog să nu ne jigniţi bruma de inteligenţă susţinând că, de fapt, voi vă referiţi la parteneriatul civil în general. A devenit brusc concubinajul dintre un bărbat şi o femeie problemă naţională? N-aş crede... Totul s-a reglat în societatea românească: şi educaţia, şi asistenţa medicală, şi corupţia emdemică, şi furtul generalizat, totul. Doar drepturile partenerilor într-un cuplu homosexual, nu.

De fapt, construim pe teren mocirlos. La prima alunecare de teren, o vom lua la vale. N-avem fundamentele fireşti, care ţin de valori, de morală, indiferent de cum ne raportăm la ea, de drepturi şi obligaţii î