Șeful i-a tras-o în ultimul hal, colegii îl pîndesc să-i despice beregata, nevastă-sa îl înșală cu un fotograf, amanta amenință să-l dea în gît și tot ce-a clădit în ultimii 20 de ani e în pericol să se prăbușească. Și dacă ar fi un om obișnuit, viața lui Frank Underwood ar părea destul de complicată. Totuși, protagonistul serialului House of Cards nu e un Gigi oarecare, ci liderul majorității democrate din Congres, iar șeful care l-a tras pe sfoară e chiar “licuriciul cel mare”, președintele Statelor Unite ale Americii, omul pe care chiar el l-a instalat în funcție. În consecință, timp de 13 episoade, Kevin Spacey, interpretul lui Underwood, va minți, va înșela, va amenința, va mitui, va duce cu zăhărelul, va mușamaliza, va șantaja, va face pe dracul în patru, precum și multe alte lucruri garantate de Constituția SUA, pentru a-și construi cu meticulozitate răzbunarea, nu doar înlăturîndu-și adversarii, ci distrugîndu-i.

Pe lîngă perspectiva inedită din spatele ușilor închise de la Casa Albă și relațiile ușor telenovelistice dintre personaje, House of Cards e și o parabolă crudă a societății în care trăim. Animalele din vîrful piramidei trofice se hrănesc cu animalele aflate sub ele. Etica e un semn de slăbiciune. Oricine are ceva de ascuns, iar singurul lucru care contează, așa cum Underwood ține să reamintească publicului cu prilejul fiecărui monolog al său, e cine deține puterea.

Destul de periculos de arătat politicienilor români, chiar și fără subtitrare, pentru că s-ar putea să le dea idei, House of Cards bifează fără jenă mai multe premiere îmbucurătoare. E primul serial premium conceput exclusiv pentru a fi distribuit online, semn că tirania televiziunii începe în sfîrșit să apună. Regizorii și actorii au avut mînă liberă și un buget impresionant în poală, așa că fiecare episod e un mini-thriller politic în sine. Totodată, pentru a separa de