Filmul „Satyricon” (1969, regie Federico Fellini) rulează vineri 19 aprilie 2013 de la orele 22.00 în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Midnight Session. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Doru Niţescu şi de Andrei Rus. Intrarea la proiecţie şi la dezbaterea ulterioară este liberă.
Participant activ la curentul neorealist (mai ales ca regizor secund și co-scenarist la cele mai importante filme realizate de Roberto Rossellini), dar aflat și sub influența caligrafismului cinematografic (Soldati, Lattuada, Germi), Federico Fellini își găsește propriul drum relativ repede. În doar 15 ani (1953 - 1968), Fellini a cunoscut un succes enorm și o faimă pe măsură. Filmele sale au fascinat atît publicul cît și critica de pretutindeni, au depășit barierele politice și culturale, au cucerit cele mai importante premii din lume.
La sfîrșitul deceniului al șaptelea, Fellini se află în fața unei noi provocări: „Il viaggio di G. Mastorna”, un film profund metafizic, tratînd moartea și călătoria în lumea de dincolo, dar pe care - asemeni lui Guido din „Otto e mezzo” - îl abandonează cu puțin timp înaintea începerii filmărilor, din cauza unei căderi de sănătate, pe fondul unei pleurezii acute. Urmează o recuperare dificilă și îndelungată. Poate datorită spectrului morții care l-a atins în cel mai concret mod posibil, sau poate datorită detașării în timp față de subiect, Fellini a abandonat proiectul, deși aflat în stadiu avansat de producție (periodic va reveni la el - în cele din urmă publicînd scenariul sub formă de benzi desenate).
În timpul recuperării fizice, a recitit, din întîmplare, romanul „Satyricon” al lui Petronius. Fragmentarea (datorată pierderii de-a lungul istoriei a unor părți masive din roman) îl seduce pe Fellini și îl face să redescopere un joc mai vechi: imaginarea părților lipsă. Filmul rezultat poart
