Miza derby-ului de la Drăgășani și-a pus amprenta pe evoluțiile celor două formații. UTA și Damila Măciuca au etalat un fotbal departe de pretențiile primei ligi, fiind total lipsite de idei pe faza ofensivă. Arădenii au ridicat liniile departe de buturile lui Amadio, însă buna așezare în teren și posesia prelungită nu i-a ajutat mai deloc. Rarele verticalizări ale jocului au fost sortite eșecului din moment ce Monac, Silvășan și chiar Laso au prins o zi slabă, însă nici sprijinul de la fotbaliștii din linia mediană nu s-a simțit aproape deloc. Așa stând lucrurile, „alb-roșii” s-au mulțumit să plimbe mult balonul de pe o parte pe alta a terenului și la 30-40 de metri de buturile oltenilor, dând impresia uneori că au uitat că trebuia să recupereze golul lui Codin.

Gazdele nu au prestat nici ele jocul spectaculos cu care s-au remarcat în tur, inclusiv în confruntarea de la Arad. Măciuca a repetat aceeași schemă pe faza de atac și anume trimiterea baloanelor lungi în spatele celor trei fundași arădeni, care nu au avut în general probleme să intre în posesia balonului. Singurul plus evident al Damilei a fost fundașul dreapta Samson. Acesta a fost de departe cel mai bun jucător de pe teren, reușind să îi blocheze pe arădeni la fiecare acțiune purtată pe banda sa. Printre altele, jucătorul de culoare al lui Niculescu a și obținut cornerul din care amfitrionii au înscris golul de trei puncte.

Mai trebuie reamintit că planurile arădenilor au fost date peste cap de accidentarea lui Matei încă de la încălzire. Dacă înlocuitorul său, Supic, s-a descurcat bine în defensivă, mutarea făcută forţat în centrul liniei mediane a destabilizat puțin echipa. Lazea și-a făcut binișor treaba la „închidere”, dar la construcție a fost ca și inexistent, motiv pentru care a și fost înlocuit după pauză. Profilul de fotbalist al lui Godfred era mult mai potrivit pentru întâlnire