-Şăfule, m-a abordat, ieri, în piaţă, la „Zahana”, un vânzător stradal de papuci din plastic, tenişi, gumari şi altă marfă chinezească - îl văzuşi aseara, la Cotroceni, pe nea Băse, ce fericit şi vesel era? Dom’le e schimbat complet faţă de ăla de an-vară, din garaj. Şi-a revenit Gagiul! Asta cam aşa e - mi-am zis în gând. Iată cum „poporul”, cu ochiul atent la idolul, la providenţialul nostru conducător, sesizează schimbarea fundamentală de când cu... coabitarea. Mă uitasem şi eu, cu o seară înainte, la secvenţele „memorabile” de la ceremonia de învestire a procurorului Robert Cazanciuc („Cazancioc” în rostire Băsescu) în funcţia de ministru la Justiţie. Simandicoasa reuniune de la palat debutase într-o atmosferă sobră, cu toată lumea (preşedinţii celor două camere ale parlamentului, premierul şi guvernul in corpore, plus consilierii prezidenţiali) aliniată frumos în aşteptarea preşedintelui, a indicaţiilor sale preţioase şi a urărilor de rigoare adresate noului ministru. Preşedintele a punctat scurt şi la obiect, trasând sarcini, încheind pe veşnica hăhăială că „şampania lipseşte”. Apoi, cum n-a mai făcut altădată, s-a apropiat de asistenţă, a devenit punctul ei central; strângeri de mâini, bătăi pe umeri, glumiţe de complezenţă, guvernul şi Ponta lăudaţi, un Antonescu zâmbind complice către amfitrion, lume fericită, climat dezinhibat, o hlizeală generală, un preşedinte bucuros, comunicativ peste poate, emanând, vorba aia, bonomie, seninătate, bună pace. Să vadă, în fine, şi boborul că nu mai e criză între depozitarii destinelor naţionale, că ura şi dezbinarea au pierit.

Cum să nu piară, când preşedintele a întors într-aşa fel lucrurile, că tot el face şi desface numiri, promovări, tot el e cu agenda publică. Departe de tot, Traian Băsescu, cel de astăzi, faţă de suspendatul din iulie trecut. „Pisicul”, „copilotul”, ca şi „diktatorul” de la Senat î