129.  Cristian Tudor Popescu  (CTP) despre Eminescu: „Eminescu a fost, mai întâi, un om profund moral, un monstru de corectitudine şi bun simţ aşezat pe o gândire independentă şi pătrunzătoare, care i-au permis să nu facă nici un compromis cu politica vremii.”             Nu aceleaşi cuvinte  bune le are CTP despre Nichita Stănescu, însă.               130.  Petru Romoşan  în „Cotidianul” din 8 aprilie 2013: „Minabilii noştri contemporani, internaţionalişti de ocazie, bursieri şi stipendiaţi, feroce arivişti în faţa lui Dumnezeu, de genul autorilor de compilaţii foarte recomandate inginerilor virgini cultural, Cărtărescu, Patapievici, Pleşu,  Liiceanu, au încercat oarecum comic să-l înfunde pe preaînaltul nostru Eminescu vârându-l, de-a dreptul sau mai pe ocolite, în categoriile infamante „antisemit” sau „incorect politic”. Ambele categorii sunt aplicate cam incult şi strâmb la un secol XIX românesc destul de complicat. Recunoaştem că nici noi nu fraternizăm cu „fixaţia” lui Eminescu asupra chestiunii evreieşti, dar poetul făcea politică şi cei vreo 600.000 de evrei la nivelul anului 1876, cei mai mulţi emigraţi din Galiţia şi Rusia în foarte tânărul şi fragilul stat român, mai ales în Moldova sa patriarhală, reprezentau un „partid” important, iar gazetarul care era Eminescu se poziţiona de partea „vechilor”,  boieri sau ţărani. Moses Gaster, unul dintre cei mai mari intelectuali români, nepot de rabin şi unul dintre primii care a ţinut în sinagogă predică în româneşte, a scris-o limpede: „Se zice că Eminescu era antisemit. Pe atunci antisemitismul era foarte răspândit, dar el n-a fost contaminat de acel virus, foarte rar a abordat chestiunea evreiască în ziar şi numai o dată sau de două ori în poemele sale, unde i-a satirizat pe greci şi a adăugat, de asemenea, un cuvânt despre evrei.”               131. M-a prins seara pe strada principală. Prin c