În a cincea săptămână a Păresimilor, Bisericile săvârşesc o slujbă  aparte. La 17 aprilie, Denia cuprinde Canonul de Pocăinţă  sau Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul, care inculde 250 de strofe, spre deosebire de 30 – ale unui canon din zilele de rând. Canonul cel Mare este capodoperă a imnografiei răsăritene, în centrul căruia se afla smerenia şi pocăinţa, ca mod de răscumpărare a omului împovărat de conştiinţa păcatului, după cum sublinia ÎPS Bartolomeu Anania.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc, în anul 760, şi a murit la Erisso, pe insula Lesbos, în 840. Din tinereţe şi-a agonisit o înaltă ştiinţă de carte şi tot de tânăr a îmbrăţişat viaţa călugărească. La mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim şi-a adâncit atât viaţa duhovnicească, precum şi pe cea teologică, “adiată de harul poetic”. “Avea numai douăzeci şi cinci de ani când patriarhul Ierusalimului l-a trimis cu o misiune bisericească la Constantinopol. Apoi, hirotonit ca diacon, a primit ascultarea de a conduce un orfelinat şi o casă de bătrâni, implicându-se astfel şi în opera de asistenţă socială a Bisericii. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop al Cretei, de unde şi numirea de Cretanul/ Criteanul (în unele cărţi i se mai spune şi Ierusalimiteanul, ca unul care şi-a început activitatea în Sfânta Cetate).

Sfântul Andrei Cretanul a fost unul dintre primii şi cei mai mari imnografi ai Bisericii de Răsărit. Opera sa capitală este Canonul cel Mare, alcătuit spre sfârşitul vieţii, cam la vremea când Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, compunea Viaţa Sfintei Maria Egipteanca.

Canonul aghiografic e o specie de poezie cu formă fixă (cum ar fi, în poezia laică, sonetul sau glossa), iar numele îi vine de la grecescul kanon, care înseamnă "normă", "regulă", "principiu director". De obicei, el este alcătuit din nouă cântări (ode), după numărul celor