- Diverse - nr. 75 / 17 Aprilie, 2013 Din anul 1954, am fost transferat la Targu-Mures, prin ordin ministerial, la cererea organelor locale de stat si de partid ale Regiunii Autonome Maghiare, pentru infiintarea, de urgenta, a Inspectoratului pentru Cazane si Instalatii de Ridicat. Mi-a placut TarguMuresul, era un oras in plina dezvoltare, cu oameni preocupati de viata culturala si artistica, promovata prin Palatul Culturii, Teatru (cu cele doua sectii si Institutul de Teatru), Filarmonica. Imi amintesc de Vasile Vasiliu, mic de statura, dar mare in fapte, comediant desavarsit, cu un joc de scena apreciat de publicul spectator, bun prieten cu toata lumea. L-am cunoscut personal si, odata, cand l-am prins la un paharut, in cartierul meu, Aleea Carpati, i-am spus ca joaca in genul regretatului Grigore Vasiliu Birlic, marele si talentatul nostru actor de teatru si film. Modest, acesta mi-a raspuns ca nu il ajunge pe Birlic "nici pana la laba gastei”. Din pacate, a murit tanar, fara sa isi duca fructuoasa cariera pana la pensionare. Totodata, i-am apreciat mult pe domnii Gingulescu, Fiscuteanu, pe Kovacs György, precum si pe o frumoasa actrita, maritata cu un mare fotbalist care a jucat la ASA si Steaua, fiind component de baza al echipei nationale, absolvent de Medicina Dentara. De la Filarmonica, am amintiri si numai vorbe bune de la vecinul meu de cartier Cosma Matyas, mare profesor, compozitor si organist, un om respectuos, educat si bun maestru, implicat in modernizarea electronica a orgii de la Palatul Culturii. Disparitia prematura a acestuia mi-a produs o mare suferinta sufleteasca. Un alt muzician, Stefan Ruha, violonist, solist la concerte, era "capel maistru” de orchestra la Filarmonica. Imi amintesc ca, intr-un concert, cand dirijorul invitat din strainatate a facut un preinfarct, iar spectacolul, cu sala plina pana la refuz de melomanii mureseni, ar fi fost