Am căderea morală să scriu aceste rânduri, deoarece am fost primul jurnalist din România, care a realizat un interviu cu actualul ambasador al Federaţiei Ruse, la Bucureşti, publicat de Doru Dragomir, directorul cotidianului online ZIUA VECHE.RO. Intenţionam să realizez un nou dialog, cu Excelenţa Sa, distinsul diplomat Oleg S. Malginov, dar... m-am răzgândit.
Asta pentru că un alt cotidian relevant, în economia comunităţii gânditoare, din ţara noastră, respectiv România Liberă a publicat un dialog cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti.
Unul care nu poate fi trecut cu vederea.
Înainte de toate doresc să precizez că, în cele ce voi scrie, rămân obiectiv.
Din respect pentru un diplomat care, în limitele mandatului său, cel puţin în relaţia sa profesională, cu jurnalistul care semnează aceste rânduri, s-a dovedit a fi galant, prietenos, deschis oricărei întrebări. Şi observ, neutru, că la fel a procedat şi cu gazetarul de la ziarul deja menţionat.
Recunosc, din start, apetenţa europeanului Oleg Malginov pentru consolidarea legăturilor culturale şi diversificarea schimburilor de studenţi, benefice unei relaţii voit şi necesar constructive, între Federaţia Rusă - putere regională relevantă, pentru balanţa strategică a Europei - şi România - stat membru al NATO , comparabil cu Polonia , ca importanţă pentru superputerea lumii, la frontiera de răsărit a Alianţei Nord-Atlantice.
Jurnalistul care a luat interviul emisarului de facto al Kremlinului a fost onest, în consemnarea răspunsurilor primite, ceea ce nu înseamnă că distinsul intervievat nu ar fi avut nevoie şi de un alt tip de dialog, de la egal la egal, amical, doar nu era vorba de lovituri simbolice, executate de la 11 metri...
Astfel, amintea Excelenţa Sa, Oleg Malginov, de o necesitate:"ar trebui să avem mai multe întâlniri la nivel de miniştri de Externe."
Corect. Mai
