În perioada comunistă, de regulă cele mai multe prerogative le avea prim-secretarul Partidului Comunist din Moldova. Dar şi preşedintele Consiliului de Miniştri avea foarte multe pârghii de conducere, mai ales dacă avea şi o personalitate puternică.

Uneori se ajungea la tensiuni între primul-secretar de partid şi şeful de guvern, aşa cum a fost în 1970 între Ivan Ivanovici Bodiul şi Alexandru Filipovici Diordiţa. Care au fost cauzele acestui conflict şi ce s-a întâmplat după aceasta cu Diordiţa?

Alexandru Diordiţa s-a născut în satul Handrabura, raionul Ananiev (parte a RASSM între 1924-1940, azi în regiunea Odesa). Îşi începe cariera profesională în calitate de învăţător la şcoala primară din localitatea de baştină în 1929, când tocmai Stalin lansează Marea Turnură, adică primul plan cincinal cu corolarul său industrializarea şi colectivizarea forţată a agriculturii. În perioada ianuarie 1932-martie 1933, apogeul foametei din URSS, Holodomorul în Ucraina, Alexandru Diordiţa este şef al sectorului educativ-cultural al Comitetului raional din Ananiev, ceea ce îi permitea obţinerea unei alimentări privilegiate, fiind membru al nomenclaturii locale care primea pachete speciale.

Cariera lui Diordiţa înainte de 1940

Din noiembrie 1933, de la vârsta de numai 22 de ani, este numit locţiitor al directorului Departamentului de Stat pentru economie în oraşul Tiraspol, capitala RASSM în anii 1929-1940. Studiile în domeniu le-a obţinut mai târziu: mai întâi a urmat cursurile intensive în oraşul Odesa la specialitatea administrare a departamentelor financiare (ianuarie-noiembrie 1938), iar apoi a urmat cele de la Academia de Ştiinţe Economice de la Leningrad (septembrie 1936-iunie 1938). A avut noroc şi de această dată, în perioada Marii Terori (iulie 1937-noiembrie 1938), fiind student şi evitând învinuirea de „duşman al poporului“ care plana practic asup