Aeroportul Tegel din Berlin, unde aterizează cei mai mulţi pasageri în capitala celei mai mari puteri economice europene, este provincial şi demodat. Inagurarea Aeroportului Schönefeld, transformat într-un centru internaţional, a fost amânată mai mult de un an, din motive tehnice (prin care Germania îşi reconfirmă reputaţia de ţară eficientă). Însă, în ciuda griului şi frigului specifice lunii martie în Europa Centrală, Berlinul debordează de încredere. Mai mult ca niciodată, oraşul este în plină schimbare - bulversat, nu foarte frumos şi inundat de istorie.

Berlinul este un şantier în construcţie, care a reuşit să-şi remodeleze pozitiv multiplele valenţe ale trecutului. “Diversitatea distrusă: Berlinul între 1933 şi 1938” este tema unei expoziţii care marchează 80 de ani de la venirea lui Hitler la putere şi 75 de ani de la Noaptea de Cristal. La Deutsches Historisches Museum de pe Unter den Linden, o mulţime de elevi şi studenţi se înghesuie să vadă exponatele care evocă distrugerile săvârşite de un regim criminal, ale cărui urme - de la portavoci la uniforme şi arme - sunt afişate în scopuri educative.

Tinerii berlinezi nu-şi pot ignora originile. Totuşi, poate pentru că trecutul încă stăruie, ca un avertisment, vizibil fizic în topografia şi arhitectura actuală a oraşului - Berlinul surprinde prin simplitatea lui, prin modernitatea pe care o afişează (simbolizată de domul din sticlă al Parlamentului (Reichstag), conceput de arhitectul englez Norman Foster) şi prin intensitatea pe care le emană.

Această energie pozitivă a Berlinului contrastează destul de mult cu frumuseţea decadentă a Parisului, un oraş pe cale de a deveni muzeu. Desigur, dacă îţi permiţi să trăieşti acolo, Parisul e un loc nemaipomenit. Dar Berlinul este mai potrivit pentru muncă, chiar dacă e prost remunerată. Portarul care îmi cară bagajele în camera de hotel este de origin