Nu-i aşa că aţi auzit de nenumărate ori voci care deplâng situaţia în care a ajuns tineretul de astăzi, stricat de televizor şi mai ales de internet? Că şcoala, populată cu profesori demotivaţi, mai mult îi strică pe elevi decât să-i înveţe ceva? Că nu mai există respect, că toate s-au întors cu fundu-n sus, că vai de viitorul nostru!?

E adevărat, oamenii în vârstă s-au plâns în orice epocă de faptul că nu mai e ca pe vremea lor, că tineretul a luat-o razna, că s-au stricat toate lucrurile bune. Astăzi însă, apar elemente noi, care le dau în plus apă la moară lamentativilor. Pe de o parte, şcoala e în una dintre cele mai proaste perioade din ultima sută de ani (din varii cauze – sistem defectuos, decizii şi legi greşite, salarii mici pentru profesori, pierdere accelerată de prestigiu etc.) Pe de altă parte, a apărut această ispită supremă, extrem de eficientă în a lua minţile tuturor, dar mai ales tinerilor – internetul.

Din fericire, realitatea nu e aşa de simplă, cum ne place nouă să credem din comoditate. Mi s-a confirmat acest lucru şi de curând, când am găsit din întâmplare o cronică la o carte a mea, „Tinereţile lui Daniel Abagiu“, pe un blog al unor copii: „Bursuteca - Blog de lectură al clasei a VII-a B, Liceul Gh. Sincai“ (bursuteca.blogspot.ro). Site-ul este prezentat astfel: „Suntem elevii din Cercul de lectură al clasei a VII-a B (B de la bursuci!) din Liceul Gh. Şincai, Cluj-Napoca. Suntem coordonaţi de un bursuc-şef, dna prof. Anca Ursa. Am început cu o carte pe care am citit-o cu toţii, «De veghe în lanul de secară», şi acum fiecare îşi prezintă cărţile preferate.“ Iar un widget de pe blog are titlul „Avem 13 ani şi ne place să citim“. Nu că e extraordinar ca o profesoară să aibă o asemenea iniţiativă şi să mai şi găsească nişte copii frumoşi care să răspundă cu entuziasm la ea? Asta, în ciuda condiţiei proaste pe care o au profesorii în so