Am avut o experiență urmuziană. Cinci membri ai unei comisii de evaluare au zgârmat, timp de aproape 2 ore, în 12 luni de muncă muzeală nu doar a mea, ci a unui colectiv de profesioniști, după care mi-au dat o notă cu multe franjuri: 5,89. Ceea ce înseamnă că activitatea mea/a noastră din anul amintit a fost una penibilă!
Nu sunt în postura de a mă autoevalua, dar sunt în postura să spun că Muzeul de Artă a fost în centrul vieții culturale timișorene și mă simt ofensat că o comisie fără niciun manager de muzeu, o comisie cu doi bucureșteni speciali aduși pentru a mă demite, o comisie cu alți doi afoni vizual (dacă se poate spune așa) își bate joc nu numai de munca noastră, ci și de buna noastră credință și naivitate!
Mă simt ofensat fiindcă unul dintre membrii comisiei nu are habar nu ce facem la Muzeul de Artă, ci unde se află Muzeul de Artă (Domnul Cătălin Bălescu, din București), iar alți doi nu au văzut mai mult de 1 bucată expoziție (Domnii Adrian Neg0iță și Miodrag Milin). Iată de ce am folosit epitetul „urmuzian”!
În anul 2012 la Muzeul de Artă Timișoara au fost organizate 22 de expoziții după cum urmează: una a unui artist român din Suedia, una colectivă din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românești: Țuculescu, Romul Nuțiu, Ștefan Bertalan; una despre creația marelui arhitect, Horia Creangă, două expoziții de la Brukental. Alături de Salonul Anual al Artiștilor plastici, alături de alte expoziții ale unor artiști timișoreni. Ca o realizare unică, la nivel național, aș sublinia doar că Proiectul de educaţie muzeală Seniori ghizi în Muzeul de Artă Timişoara, coordonat de Domnul Marius Cornea, a devenit caz de bună practică în progamul european ASLECT. De asemenea, acest proiect a fost selecţionat de Volonteurope pentru a reprezenta România în rap
