E un apel în special către mame, dar şi către taţi, bunici, unchi, mătuşi, verişori sau bone. Vă rog, nu le mai daţi copiilor să mănânce substanţe chimice. Mă doare sufletul când văd cum mame sau bunici le cumpără copiilor sau nepoţilor acadele, chipsuri, biscuiţi cu cremă, cornuri. Dumnezeule mare, v-aţi uitat vreodată la ingredientele acestor produse? Sunt ca o lecţie de chimie. De ce vă otrăviţi copiii? Pe bune, asta faceţi. O spun pe şleau.
Mie nu-mi place să fac mâncare. Înainte să am copii, dădeam comandă de-o tocăniţă, o ciorbiţă dacă simţeam nevoia să mănânc mâncare gătită, în rest… sandvişuri sau mâncare rece, în general. Dar acum fac mâncare aproape în fiecare zi, copiii mei nu ştiu ce e ăla salam, ce-s ăia crenvurşti, nu ştiu ce gust au acadelele, cornurile sau chipsurile. Nu le dau aşa ceva. Cum să le dau să înghită amestecuri de E-uri? „Stlică dinţii!“, aşa i-a spus fetiţa mea ieri unei alte fetiţe căreia bunica îi cumpărase o acadea mare şi plină de culori. Dă-i, bunico, o banană, un măr, fă-i repede un chec, o gogoaşă, o clătită, dacă tot vrea ceva dulce, dar nu da bani pe otravă şi nu i-o da nepoatei s-o mănânce. Te rog!
Şi cu atât mai mult, nu le da şi copiilor mei! Căci de foarte multe ori, când mergem la locul de joacă sau în parc, mămici ori bunici darnice nevoie mare întind către picii mei sticksuri şi pufuleţi plini de sare, biscuiţi cu cremă care li se topeşte pe degetele pline de praf, snacksuri şi alte porcării. De ce naiba să aduci mâncare afară? Copiii se joacă în pământ, pun mâna pe toate, apoi pe aşa zisa mâncare. Dă-le să mănânce înainte de a pleca de acasă, n-ar fi mai logic aşa? Copiii nu trebuie să mănânce non-stop, trebuie să aibă o anumită rutină inclusiv în alimentaţie, altfel ajung, dacă nu-i ajută gena, obezi, aşa cum cu tristeţe observ că sunt mulţi.
E primăvară, urzicile, ştevia, loboda sunt ief
