Miercuri, 10 aprilie 2013, a avut loc la Muzeul Naţional de Artă Contemporană vernisajul expoziţiei Q.E.D. (Quod Erat Demonstrandum), a lui Mircea Cantor, unul dintre artiştii contemporani de origine romănă cu cea mai mare vizibilitate pe plan internaţional în momentul de faţă, alături de Dan Perjovschi, Adrian Ghenie sau Dumitru Gorzo.
Într-o formulă prescurtată, Cantor este recomandat de cîştigarea a două premii la Paris, Prix Fondation d’entreprise Ricard, în 2004, şi Prix Marcel Duchamp, în 2011. Ca rezultat direct al acestuia din urmă, a expus la finele anului trecut la Centre Pompidou, reuşită profesională de netăgăduit pentru orice artist, indiferent de sorginte ori pretenţii privind recunoaşterea. Organizarea de către MNAC a expoziţiei semnalate este meritorie, cu atît mai mult cu cît avem de-a face cu prima expoziţie personală a lui Mircea Cantor în România, venită în momentul de glorie absolută al carierei sale, cel puţin pînă acum. Conştient că aşa trece gloria lumii, dacă luăm în calcul titlul personalei din 2012, de la Muzeul de Artă Contemporană din Roma, Cantor a venit la Bucureşti pentru a demonstra ceea ce era de demonstrat. Versiunile originale: Sic Transit Gloria Mundi & Quod Erat Demonstrandum. Parafrazîndu-l pe Umberto Eco, latina exclude îndoielile privind existenţa celor denumite, idee la care subscriem pe de-a întregul, considerînd că, în general vorbind, numele este semn (nomen est omen).
Evită blocajul într-o idee
Expoziţia de la Bucureşti poate fi considerată reuşită sau, dacă cititorul nu acceptă calificativul propus, cel puţin onorabilă. Oricum, cei interesaţi de fenomenul artei contemporane internaţionale şi româneşti, în această ordine, nu trebuie să rateze vizionarea ei. Sînt expuse lucrări din categoria obiectului, sculpturii, desenului, instalaţiei, fotografiei şi a artei video. Este vorba despre o retrosp
