Congresul extraordinar al PSD-ului avea nevoie de o "idee"! Cineva a crezut că face o faptă bună şi a găsit-o pe aceasta: "120 de ani de social- democraţie în România". Este o gafă monumentală, mai mare decît afişele care îmbracă de sus pînă jos faţada Sălii Palatului din Bucureşti!
Legătura cu social-democraţia a partidului care evoluează astăzi, pe scena politică românească, sub sigla PSD, nu este o poveste de succes, din nici un punct de vedere.
Istoric, ca parte a spaţiului european, atît din punct de vedere politic, cît şi cultural, România nu avea cum să rămînă în afara influenţelor exercitate de dezvoltarea teoriilor socialiste, specifice secolului al XIX-lea. Mobilitatea elitelor, circulaţia presei, a cărţilor şi a ideilor, lupta pentru controlul politic asupra noului teren de confruntare dezvoltat de începutul rudimentarei modernizări şi industrializări a României au creat un spaţiu, nu foarte larg, dar vizibil, pentru ideile socialiste. Întărit de grupul narodnicilor ruşi retraşi în România şi avînd ca fundament ideologic temele şi tezele dezvoltate de Constantin Dobrogeanu Gherea, "socialismul românesc" a avut ca orizont obiective generice specifice perioadei: votul universal, extinderea şi garantarea libertăţilor cetăţeneşti, redefinirea statutului social al femeii în noul mecanism economico-politic, de tip capitalist etc. Caracteristic situaţiei de periferie a societăţii româneşti, crearea partidului social-democrat al muncitorilor, 1893, a devansat mult apariţia vectorului social al acestui partid: proletariatul. De aici şi moştenirea "genetică" a deficitului de aderenţă socială, care nu avea să fie depăşit niciodată!
Dacă "social-democraţii" noştri, de astăzi, nu văd prea mari probleme să se revendice de la aceste prime etape ale unei istorii care nu le aparţine şi pe care doar o parazitează, mult mai dificil le va fi să răspundă la
