Miţa Baston este cea mai onestă scandalagioacă pe care o cunosc. Cînd Nae Girimea, frizer şi subchirurg, o întreabă dacă vrea scandal cu orice preţ, aceasta, aprigă şi rănită, strigă: „Da, vreau scandal, da...“ şi – ne indică autorul – se ridică în picioare. Peste doar un minut sau două, Miţa spune din nou: „Nu mai voi să ştiu de nimic... Să vie oricine... Voi scandal.“ De data asta, autorul precizează că Miţa e apelpisită. De foarte multe ori, am putut vedea oameni politici vrînd scandal cu orice preţ. Provocîndu-l, căutîndu-l, declanşîndu-l, aşteptîndu-l. Stăpîniţi de un drac pe care îl considerau, probabil, o bună intuiţie, se aruncau în haosul mediatic obişnuit, folosind cuvintele drept ghioagă aplicată direct în moalele capului adversarului. Ce m-a contrariat mereu este că, spre deosebire de Miţa, aceştia nici nu se ridică în picioare, nici nu sînt apelpisiţi. Ei fac scandal stînd jos, pentru că jos se stă în studiourile de televiziune, jos se stă cînd scrii pe blog sau pe Facebook ori Twitter, şi tot jos se stă la conferinţele de presă. Nici apelpisiţi nu sînt, ci doar răi şi tactici. De curînd, am putut vedea de aproape un asemenea episod, al nu ştiu cîtelea. Scandalagiul a fost unul dintre cei mai instruiţi oameni politici pe care îi avem, un om cinstit, un adevărat om al valorilor politice. Nici el nu a putut face altfel – ceva ce putea foarte bine face fără, a decis să facă cu scandal. De ce vor oamenii politici de la noi scandal tot timpul şi cu orice preţ?
DE ACELASI AUTOR O constituţie fără iluzii Cum ar fi trebuit apărat dl Ouatu de geopolitică Se clatină civilizaţia contractului! Dor de Macedonski Tendinţa este evidentă în deceniile – puţine – de democraţie postcomunistă de la noi: pe măsură ce trece timpul, politica devine tot mai gălăgioasă. Scena politică produce cacofonii de mult timp, acum le emite cu spor de decibeli. Observ, de aseme
