Cum este şi normal, pe măsură ce criza jurnalismului românesc se adînceşte, articolele despre jurnalism se înmulţesc. Iar rubrica de faţă nu face excepţie.

Să ne întrebăm însă dacă nu cumva vedem lucrurile prin lentilele unei anumite stereotipii: presa este, în principiu, „quality“ – deci frecventabilă – şi „tabloidă“ – deci rea.

Şi totuşi, există presă tabloidă bine făcută, cu respectarea regulilor genului – da, sînt reguli şi aici! –, prezentă la noi în foarte mică măsură spre deloc, şi într-o măsură mai mare în spaţiul german sau în cel britanic. Cu precizarea că, în acesta din urmă, derapaje grave comise în ultimii ani – precum interceptările telefonice ilegale şi intruziunile în viaţa privată, duse dincolo de litera legii – au stat la originea unor reglementări care, pînă de curînd, păreau de neconceput.

Există, bineînţeles, o presă tabloidă de proastă factură – şi aceasta nu este neapărat o formulă pleonastică. Găsim pe la noi exemple cu nemiluita.

DE ACELASI AUTOR Tradiţional, modern şi eurodezabuzat De ce ne interesează bulgarii? Povestea europeană a micului românesc Uniunea Europeană - un Turn Babel al nemulţumirilor După cum există presă „quality“ într-adevăr de bună calitate şi presă „quality“ cît se poate de proastă. O publicaţie care nu pune pe primele pagini sau în interior femei sumar îmbrăcate şi care nu abordează cu obstinaţie desuurile şi isprăvile starletelor nu este neapărat una de calitate. Un jurnal care nu împroaşcă din prima secundă cu sînge pe ecran nu înseamnă că este obligatoriu unul de ţinută. Cînd jurnaliştii îşi pierd capul în toiul disputelor politice, lăsînd la o parte pînă şi subiectivismul general acceptabil – oameni sîntem! – pentru a îmbrăca haina gri a activistului, calitatea este cea sacrificată.

Dar există ceva şi mai grav decît a scăpa caii pe cîmpia mănoasă a pasiunii politice. Este vorba de