Semnale sunt. Din ce în ce mai multe și din ce în ce mai clare. O bună parte dintre măsurile anunțate în ultimele luni de ministrul liberal al sănătății deranjează diverse zone din breasla medicală și anumite interese de afaceri. Ministrul Eugen Nicolăescu și-a făcut deja destui dușmani.

Dar de ce Nicolaescu, altfel un politician care cunoaște bine metabolismul electoral, își asumă riscul de a se pune rău cu atât de mulți și în același timp?

Înainte de a fi ministru al sănătății, Eugen Nicolăescu este politician, iar pentru un politician este esențial să-și țină electoratul cald. Cu orice ocazie și la orice întâlnire, Eugen Nicolăescu repetă obsesiv ceea ce a devenit formula sa magică: „2013 va reprezenta un an al schimbărilor fundamentale într-un sistem sanitar care are nevoie de o reformă profundă“.

Această mantră poate fi interpretată în două feluri: fie ca acea minciună care repetată de o mie de ori devine adevăr, fie ca o încercare de a pregăti poporul pentru schimbarea ce va să vie. În viitorul apropiat vom afla care dintre cele două este cea corectă.

Întotdeauna însă, alături de această formulă magică, ministrul Nicolăescu ține să adauge că „banii sunt puțini. Asta este. E așa de greu de înțeles?“

E greu de înțeles, domnule ministru! Mai ales atunci când camuflăm realitatea după un deget subțire.

Căci 2013 nu este doar anul schimbărilor fundamentale, ci și anul în care sistemul public de sănătate din România a intrat în faliment. Diferența față de anii anteriori este că, în 2013, guvernul Ponta a promis să plătească datoriile de 800 de milioane de euro pe care statul român le are la companiile farmaceutice.

Grav subfinanţat și subțiat de corupție, sistemul public de sănătate nu poate rezista unei așa lovituri. Asta o știu și premierul Victor Ponta, și ministrul Eugen Nicolaescu.

Dar nici unul dintre ei, poli