Anul acesta se împlinesc 95 de ani de când Ionel Perlea a dirijat pentru prima dată la Ateneul Român. Am întrebat mai mulţi amici, nu chiar indiferenţi la muzica bună, dacă au trecut pragul casei în care „vrăjitorul baghetei“ a văzut lumina zilei. Am primit răspunsuri evazive sau sincer negative. Nu-i chiar de mirare: pietonii nu au cum să ajungă acolo, automobiliştii trec în goana cailor putere, indicatoarele sunt zgârcite, iarpromovarea mai deloc. Îmi aminteşte de păţania din Ungaria, de lângă Sopron, când am bâjbâit căutând Esterháza şi intrarea în palat, pentru a respira aerul lui Joseph Haydn. La întoarcerea Publicitate spre o staţie de autobuz, m-am situat în postura de ghid pentru un grup de vienezi contrariaţi că nu găsesc drumul spre palat. La Sopron, m-a dumirit hotelierul: indica­toa­rele dispar periodic, luate de amatorii de asemenea amintiri. Cam la jumă­tatea drumului dintre Slobozia şi Ţăndărei, în comuna Ograda, în preajma apelor Ialomiţei, se află casa memorială Ionel Perlea. În această casă s-a născut ilustrul dirijor, interpret, compozitor şi pedagog. Din părinţi agricultori, cu străbuni sosiţi aici de la poalele Carpaţilor. În casă găsim foto­grafii ale familiei şi ale maestrului la vârste diferite, ta­blouri, diferite acte, mobilier, instrumente muzicale. O sală amenajată în dreapta intrării este destinată manifestărilor muzicale. Aflăm că Ionel Perlea (1900–1970) a învăţat încă din anii liceului câteva instrumente (vioară, pian, violoncel, contrabas) şi a făcut de timpuriu studii muzicale temeinice la München şi Leipzig. La 18 ani, a apărut pe podiumul Ateneului Român. La 29 de ani, a pre­luat conducerea Operei bucureştene – director general al primei scene. A funcţionat până în 1944 ca dirijor al Operei şi al Orchestrei Radio. Anul 1945 l-a găsit şef de orchestră la Opera din Roma, după care a fost invitat la Scala din Milano, unde a d