Sculptoriţa Ana Rus este o creatoare tenace şi împătimită de ideea tălmăcirii în lut, piatră, metal a marilor taine în care viaţa pre pământ se înveşmântă. Ea nu face decât să dea viaţă materiei, reinventând vechi teme ca – Izvorul, Geneza, Fructul iubirii, Tentaţia cunoaşterii, Puterea dragostei (aceea despre care s-a tot spus că mişcă-n ceruri aştri). Despre creaţia şi evoluţia contemporanei noastre (ce bine ar fi să învăţăm să-i recu­noaştem pe cei de lângă noi care, prin creaţia lor, aduc numelui de român încărcătură de nobleţe dintre acelea care nu se pierde în timp) sculptoriţa Ana Rus, „Viaţa medicală“ a mai publicat cronici, evidenţiindu-i prezenţa în mari expoziţii internaţionale şi naţi Publicitate onale, unde nu de puţine ori a fost recompensată cu prestigioase premii. Anul 2012 i-a adus, pentru a doua oară, Diploma şi Placheta de Aur la Cannes, Franţa, în cadrul expoziţiei Le Monde de la Culture et des Arts. În ţară, activitatea sa s-a concretizat prin realizarea a două lucrări destinate spaţiului public – bustul acad. Gheorghe Ionescu-Siseşti, dezvelit în parcul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, la come­morarea de 45 de ani a celebrului om de ştiinţă român, şi bustul compo­zitorului Nicolae Bretan, creatorul pri­mei opere române – „Luceafărul“ (2 febr. 1921) şi al operei „Horea“ (1937); eveni­men­tul a avut loc la Alba Iulia, în preziua sărbătorii naţio­nale a româ­nilor de pretutindeni, în deja celebrul parc „Lucian Blaga“ pe ale cărui alei străjuiesc statuile ma­rilor bărbaţi ai artei şi culturii româneşti. Între simbolistica ingenios elaborată a sculpturilor sale şi realismul clasicizant al lucrărilor de for public, se desfăşoară întreaga căutare a artistei, setea ei de a (ne) descifra mesajele unei lumi de taine, cu tot cerul şi pământul, păstrătoare de chipuri ale visului omenesc şi-ale dorului etern de întrupare. Format