Toate instituţiile funcţionează în regim de avarie. Acestea au ajuns la un asemenea grad de economie, încât muzeografii aprind luminile în funcţie de încăperea în care au vizitatori, iar când aceştia părăsesc încăperea, lumina este stinsă.
Despre soarta culturii, termenul de „Cenuşăreasă“ este deja intens uzitat. Teatrele, muzeele, bibliotecile au devenit simple accesorii pentru autorităţi, care le acceptă de nevoie şi le-au jefuit de rolul de bijuterie a unei comunitate.
Instituţiile culturale au suferit prigoana autorităţilor locale, care în calitate de administratori, le-au supus unui program draconic de restructurare. Artişti, muzeografi, muzicieni, bibliografi, specialişti au rămas pe drumuri, programul de funcţionare a fost redus, bugetele – tăiate cu o treime.
Toate instituţiile funcţionează în regim de avarie. Acestea au ajuns la un asemenea grad de economie, încât muzeografii aprind luminile în funcţie de încăperea în care au vizitatori, iar când aceştia părăsesc încăperea, lumina este stinsă.
Muzeul de sculptură Ion Jalea din Constanţa a fost în pericol de închidere, deoarece – ca multe instituţii de cultură – nu are veniturile mai mari decât cheltuielile. În februarie 2010, muzeul a intrat „în conservare“, din cauza bugetului mic şi a lipsei de vizitatori din perioada rece. Muzeul a fost redeschis în iunie 2011.
O situaţie critică este la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Angajaţii nu şi-au mai primit salariile la timp de câteva luni, deoarece se autofinanţează numai pe perioada verii.
Odată încheiate lucrările la Autostrada Soarelui, care le aducea venituri suficiente, muzeul aşteaptă acum bani de la Consiliul Judeţean, care le dă cu ţârâita. Muzeul este una dintre cele mai vizitate edificii de cultură din ţară, mai ales pe timpul sezonului turistic.
Constanţa are o serie de muzee unice în ţară: