În România, ritmul de creştere al bisericilor îl depăşeşte pe cel al şcolilor, chiar dacă numărul de clădiri nu diferă semnificativ: sunt în jur de 21.000 de şcoli şi 18.500 de biserici ale tuturor cultelor recunoscute oficial. Pentru fiecare şcoală nou construită în România după Revoluţie, au apărut însă peste 5 biserici noi.

După 1989, românii au preferat să susţină cu bani ridicarea de biserici. E drept, statul a pierdut de la bun început meciul cu Biserica, în ce priveşte procedura de încasare a banilor direct de la comunitate: este foarte simplu să donezi bani pentru construcţia de biserici, dar extrem de complicat şi birocratizat să dai bani direct pentru sprijinirea unei unităţi şcolare de stat. În lipsa unei proceduri transparente, românii care au dorit să sprijine şcolile au mers pe calea subterană, a „fondului clasei”, prin care majoritatea unităţilor şcolare îşi asigură dotările şi reparaţiile, pe banii comunităţii de părinţi.

În medie, anual, în România apar 90 de biserici noi, şi acestea sunt doar cele ale ortodocşilor. După 1989 şi până în prezent, bisericile ortodoxe s-au înmulţit cu aproximativ 2.000 de lăcaşe de cult în toată ţara. În ce priveşte şcolile, media anuală este de doar 17 unităţi noi, dacă ţinem cont că, după 1989, s-au construit în România doar aproximativ 385 de şcoli noi. Astfel, raportul dintre biserici noi şi şcoli nou apărute după 1989 este de 5 la 1.

Autorităţile nu deţin, la nivel central, nici măcar o statistică clară în ce priveşte numărul de şcoli noi apărute după Revoluţie. Nimeni din Ministerul Educaţiei de la Bucureşti nu are habar câte şcoli noi s-au construit în România.

Oficial, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, numărul şcolilor a scăzut drastic în România, de la aproape 30.000 de unităţi şcolare în 1996, la aproximativ 7.200 în prezent. Datele de la INS nu sunt însă re