Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) a organizat recent o serie de manifestări culturale prilejuite de aniversarea a optzeci de ani de la naşterea poetului necuvintelor. Joi, 28 martie a.c., în Rotonda muzeului, a avut loc o întâlnire cu prieteni ai literaturii române din ţările vecine: Radomir Andric´, Risto Vasilevski, Deian Mastilovic´, Ieremia Lazarevic´ şi Adam Puslojic´, însoţiţi de traducătorul Ognian Stanboliev. Apoi, la 31 martie, s-a inaugurat o expoziţie itinerantă cu manuscrise şi fotografii deţinute de MNLR şi de Dora Stănescu, soţia poetului. Exponatele, prezentate în Capitală şi în alte importante centre culturale din ţară, sunt secvenţe-fotograme din viaţa şi opera poetului şi instantanee care atestă prieteniile sale literare. Vernisajul de la Bucureşti a cuprins un recital din poezia lui Nichita Stănescu, susţinut de scriitori şi prieteni ai săi, din generaţii şi geografii literare diferite. În aceeaşi zi, TVR 2 a transmis o emisiune de o sută de minute intitulată: „Din Publicitate dragoste pentru Nichita“. Artistul vizual Mircia Dumitrescu, prieten fidel al poetului, a depănat amintiri. A fost menţionat volumul „11 Elegii“ (de fapt 11+1), interpretat ca simbo­lizându-i pe cei doisprezece apostoli. Eugen Simion a susţinut că Nichita Stănescu deschide calea neo- şi postmodernismului în lite­ratura română. Modera­toarea emisiunii, Daniela Zeca-Buzura, l-a întrebat ce crede despre includerea poetului în rândul oportuniştilor politici, întrebare justificată de scrieri partinice – poezia „Roşu vertical“. Acad. E. Simion consideră că Nichita a făcut, ca şi Tudor Arghezi, concesii regimului comunist doar pentru a-şi salva poezia. În opinia sa, avem de-a face cu o „rezistenţă prin boemă“, ştiind că aceasta nu era agreată de regim. Cât priveşte latura moral-umană, a catalogat-o de tip beizadea, trecând cu îngă­duinţă peste nepăsarea lui senti