După ce, e drept pentru puţină vreme, premierul Victor Ponta ne-a lăsat să credem că este capabil să renunţe la glumiţele de două parale, ce-şi au locul eventual în gura unui ”băiat de băiat” dar nu şi în retorica unui şef al Executivului, venirea în faţa Parlamentului pentru susţinerea angajării răspunderii guvernamentale pe legea retrocedărilor i s-a părut ocazia cea mai potrivită să ne convingă că ne-am înşelat... ... că am rămas nişte naivi incurabili, la fel cum şi el rămâne, intratabil, prizonierul unor procedee descalificante: acuza generalizată, ambiguă, şi picanteriile licenţioase, ce nu pot face decât deliciul galeriei de partid. Opac la apelurile repetate ale Asociaţilor foştilor proprietari, care au cerut o dezbatere publică pe marginea unui proiect legislativ ce ar trebui să rezolve o problemă pe care, dintre toate ţările fost comuniste din Europa, numai România nu a fost în stare s-o ducă la capăt; surd la cererea PDL de a-şi onora promisiunea de a nu practica ”angajarea răspunderii guvernamentale” şi de a da dreptul Parlamentului să se pronunţe asupra legii, dl. Ponta nu poate produce nici un argument valabile pentru a-şi susţine opţiunea şi apelează la o clasică diversiune: atacul în orb. "Câţiva din cei prezenţi aici ştiu care sunt cei care au falsificat documente, au folosit în mod abuziv documentele de drepturi litigioase. Se poate face dreptate doar daca îi pedepsim pe toţi cei implicaţi". Cine sunt cei ”câţiva” din rândurile parlamentarilor care îi cunosc pe falsificatori? Cine sunt falsificatorii? Cum şi cine i-a acoperit în faţa legii? Cum şi cine îi va pedepsi? De ce nu coboară premierul Ponta în sală şi nu-i ridică de guler în picioare, să-i ştie şi să-i hulească o lume întreagă? Întrebări grave la care dlui. Victor Ponta nici prin gând nu-i trece să răspundă pentru că răspunsul nu există. Acuză fără să producă probe, somează cu degetul pe t